Descriere
Sumar
Despre autori
Cartea conține o descriere sistematică și integrativă a teoriei literaturii în cadrul studiilor literare, incluzând prezentarea celor mai importante momente din evoluția disciplinei în secolul al XX-lea. Știut fiind că o disciplină teoretică poate fi mai bine asimilată cunoscând istoria constituirii ei, descrierea teoriei literaturii a fost concepută în siajul celor mai vechi științe ale literaturii (poetica, retorica și hermeneutica) și, deopotrivă, în corelație cu științele de veche tradiție universitară (critica și istoria literară) ori cu științele mai noi ale literaturii (precum hermeneutica literară, studiile de gen, antropologia literară, ultimele implicând provocările venite dinspre paradigma studiilor culturale).
Abordarea teoriei literaturii din perspectivă diacronică și sincronică a presupus multiple exerciții de contextualizare și decontextualizare a științelor literaturii (cunoscute astăzi ca studii literare), nu lipsite de tensiunea unor problematizări posibil infinite. Recursul la epistemologie a fost necesar nu doar pentru asigurarea unui echilibru al gestionării interpretărilor care vizează evoluția și/sau involuția disciplinei, ci și pentru formarea, la studenții începători (cărora le este destinată cu deosebire cartea), a unor noțiuni elementare de gândire științifică, pe care teoria literaturii, știință cu rol central în organizarea paradigmei studiilor literare, le conține mai mult decât orice altă disciplină conexă.
Cuvânt înainte;
PARTEA ÎNTÂI:
Identitatea şi caracteristicile ştiinţelor literaturii. Ştiinţele literaturii ca ştiinţe istorice, ştiinţe ale spiritului, ştiinţe umaniste;
Poetica, retorica şi hermeneutica – cele mai vechi ştiinţe ale literaturii;
Poetica lui Aristotel – un moment de referinţă în dezvoltarea ştiinţelor teoretice ale literaturii;
Relevanţa Poeticii lui Aristotel pentru estetică, poetica clasică şi poetica modernă;
Poetică clasică şi poetică modernă;
Poeticile clasice ca poetici ale Tradiţiei;
De la clasicismul Antichităţii la romantism. Epoci istorice, curente, mişcări, şcoli, tendinţe şi mode literare. Curente culturale şi curente literare;
Concluzii ;
Începuturile propriu zise ale poeticii moderne: Şcoala formală rusă şi Paul Valéry;
Concluzii;
Genurile literare. Soluţiile poeticii (clasice, moderne) şi ale teoriei literaturii la problematica genurilor literare;
Literatura definită ca literaturitate, text şi textualitate:
Litera(tu)ritatea – obiectul de studiu al poeticii moderne (Roman Jakobson, Gérard Genette);
Literatura ca text, arhitext, intertext, paratext, metatext, context. Tipuri (şi subtipuri) de textualitate: arhitextualitate, intertextualitate, metatextualitate, paratextualitate, contextualitate;
PARTEA A DOUA:
Preambul;
De la poetică la teoria literaturii;
O primă etapă în constituirea şi impunerea problematicii specifice teoriei literaturii: Boris Tomaşevski, Teoria literaturii. Poetica;
A doua etapă în evoluţia disciplinei: Teoria literaturii de René Wellek şi Austin Warren;
Doi teoreticieni literari contemporani atipici (Adrian Marino şi Antoine Compagnon) şi două tentative de refundamentare a teoriei literaturii;
Consideraţii preliminare;
Adrian Marino;
Teoria literaturii – „o enciclopedie a ideii de literatură”, în viziunea lui Adrian Marino;
Contribuţia lui Adrian Marino la dezvoltarea studiilor literare şi la remodelarea teoriei literaturii;
Antoine Compagnon;
Teoria literaturii – „o epistemologie a ştiinţelor literaturii”, în viziunea lui Antoine Compagnon;
Criza teoriei literaturii din ultima parte a secolului al XX lea din perspectiva lui Adrian Marino şi Antoine Compagnon;
Concluzii;
Teoria literaturii, critica literară, istoria literară. Prezentare generală:
Critica literară, istoria literară, teoria literaturii. Relaţiile dintre cele trei ştiinţe tradiţionale (sau canonice) ale literaturii în secolul al XX lea;
Teoria literaturii în noul context epistemologic creat de ştiinţele (post)moderne ale literaturii. O nouă identitate a disciplinei: teoria literaturii şi a culturii;
Feţele/ Ipostazele literaturii din perspectiva unei teorii a literaturii cu ambiţii enciclopedice: a) literatură orală vs. literatură scrisă; b) literatură populară vs. literatură cultă; c) literatura sacră vs. literatura profană;
Alte feţe ale literaturii din perspectiva unei teorii a literaturii şi a culturii: metaliteratura, paraliteratura, antiliteratura, subliteratura;
Bibliografie
Lucia Cifor este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Domenii de competenţă: hermeneutică literară, poetică, stilistică, teoria literaturii, lexicografie. Cărţi publicate: a) autor unic: Poezie şi gnoză, Editura Augusta, Timişoara (2000), Mihai Eminescu prin câteva cuvinte cheie, Editura Fides, Iaşi (2000), Principii de hermeneutică literară, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi (2006), Trasee hermeneutice, Editura Tehnopress, Iaşi (2009); b) autor (în colaborare): Dicţionarul enciclopedic ilustrat (DEI), Editura Cartier, Chişinău (1999), Dicţionarul limbii române (DLR), Editura Academiei Române, Bucureşti, 4 volume (apărute între 2002 şi 2008), Dicţionarul limbajului poetic eminescian. Sensuri şi semne poetice (DLPE), Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2 volume (2005, 2007). Coordonator (în colaborare) al revistei Studii eminescologice / Études sur Eminescu / Eminescu Studies / Eminescu Studien, nr. 6-21, Editura Clusium, Cluj Napoca (2005-2019), şi autor a zeci de articole şi lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate şi volume de conferinţă.
