Descriere
Sumar
Despre autori
Cartea abordează proprietăţile apei ca mediu de viaţă, prezintă grupările ecologice care populează apele, principalele ecosisteme acvatice, precum şi unele ecosisteme particulare din România (Marea Neagră, Delta Dunării, apele termale, apele sărate, apele temporare etc.).
1. Introducere:
1.1. Obiectul de studiu, metodele şi scopurile hidrobiologiei;
1.2. Istoricul hidrobiologiei:
1.2.1. Istoricul dezvoltării hidrobiologiei pe plan mondial;
1.2.2. Istoricul hidrobiologiei în România;
2. Proprietăţile apei şi ale sedimentelor:
2.1. Structura moleculară a apei;
2.2. Proprietăţile fizice ale apei:
2.2.1. Tensiunea superficială;
2.2.2. Vâscozitatea;
2.2.3. Densitatea;
2.2.4. Presiunea hidrostatică;
2.2.5. Proprietăţile termice;
2.2.6. Proprietăţile optice;
2.2.7. Proprietăţile mecanice;
2.3. Proprietăţile chimice ale apei:
2.3.1. Reacţia activă sau pH-ul;
2.3.2. Potenţialul de oxido-reducere sau rH-ul;
2.3.3. Sărurile dizolvate;
2.3.4. Duritatea apei;
2.3.5. Substanţele biogene;
2.3.6. Substanţele organice;
2.3.7. Gazele dizolvate în apă;
2.4. Proprietăţile fizico-chimice ale substratului;
3. Asociaţii de organisme acvatice:
3.1. Planctonul:
3.1.1. Clasificarea planctonului;
3.1.2. Adaptările planctonului;
3.2. Nectonul:
3.2.1. Compoziţia nectonului;
3.2.2. Adaptările nectonului;
3.2.3. Migraţiile nectonului;
3.3. Neustonul;
3.4. Pleustonul;
3.5. Bentosul:
3.5.1. Clasificarea bentosului;
3.5.2. Adaptările bentosului;
3.5.3. Perifitonul sau epibioza;
4. Tipuri principale de ecosisteme acvatice:
4.1. Apele subterane:
4.1.1. Apele cavernicole;
4.1.2. Apele freatice;
4.1.3. Apele interstiţiale;
4.2. Izvoarele:
4.2.1. Factorii de mediu;
4.2.2. Biocenozele;
4.3. Apele curgătoare:
4.3.1. Clasificarea şi diviziunile biologice ale râurilor;
4.3.2. Factorii de mediu;
4.3.3. Biocenozele;
4.4. Lacurile naturale:
4.4.1. Clasificarea şi diviziunile biologice ale lacurilor:
4.4.2. Factorii de mediu;
4.4.3. Biocenozele lacustre;
4.5. Bălţile:
4.5.1. Factorii de mediu;
4.5.2. Biocenozele;
4.6. Mlaştinile:
4.6.1. Mlaştinile eutrofe;
4.6.2. Mlaştinile oligotrofe;
4.7. Apele marine:
4.7.1. Clasificarea mărilor;
4.7.2. Configuraţia reliefului submarin;
4.7.3. Diviziunile biologice ale oceanului;
4.7.4. Factorii de mediu;
4.7.5. Biocenozele marine;
5. Ecosisteme acvatice particulare din România:
5.1. Bazine acvatice cu caracter special;
5.1.1. Apele termale;
5.1.2. Apele sărate;
5.1.3. Apele temporare;
5.2. Bazine acvatice artificiale:
5.2.1. Lacurile de acumulare şi lacurile de baraj;
5.2.2. Iazurile şi heleşteiele piscicole;
5.3. Delta Dunării:
5.3.1. Caracterizarea fizico-geografică;
5.3.2. Geneza şi evoluţia geologică a Deltei Dunării;
5.3.3. Clima;
5.3.4. Caracterizarea hidrobiologică a Deltei Dunării;
5.4. Marea Neagră:
5.4.1. Originea numelui Mării Negre;
5.4.2. Evoluţia geologică;
5.4.3. Caracterizarea principalilor factori abiotici ai Mării Negre;
5.4.4. Principalele biocenoze ale Mării Negre;
6. Trăsăturile caracteristice ale ecosistemelor acvatice;
Bibliografie;
Glosar;
Index alfabetic al denumirilor ştiinţifice
Victor Surugiu (n. 1971, Chişinău, Republica Moldova) este conferenţiar la Facultatea de Biologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, titular al disciplinelor Hidrobiologie, Gestiunea resurselor de apă, Biodiversitatea mediilor acvatice şi Managementul integrat al zonelor costiere; doctorat în zoologie în 2002 la aceeaşi universitate, cu tema Populaţiile de Polichete (Annelida) de la litoralul românesc al Mării Negre şi din sistemul lagunar şi rolul lor ecologic. Domenii de competenţă: taxonomia, biologia şi ecologia anelidelor (Polychaeta şi Hirudinea), bionomia şi ecologia macrozoobentosului de la litoralul românesc al Mării Negre, utilizarea macronevertebratelor bentonice în evaluarea calităţii apei şi sedimentelor, speciile invazive şi biogeografia bazinului Ponto-Aralo-Caspic. A efectuat numeroase stagii de specializare şi de cercetare la staţiuni biologice marine, universităţi, muzee şi instituţii de cercetare din Franţa, Germania, Italia şi Spania. Cadru didactic asociat al Universităţii Catolice de Vest din Angers (Franţa). Autor şi coautor a şase cărţi şi a peste 50 de articole ştiinţifice publicate în diferite reviste naţionale şi internaţionale de prestigiu.