Descriere
Sumar
Despre autori
Preambul de Tudorel Toader. Notă asupra ediției de Elena Buscă. Postfață de Constantin Dram
Volumul de faţă reprezintă o ediție a textului „tezei pentru doctorat în Drept, secţia
juridică”, Criminalitatea în literatură, prezentată şi susţinută în 17 mai 1947, de
Nicolae Ţaţomir. Autorul a revenit mai târziu (1970) asupra textului cu unele corecturi, o parte dintre ele fiind preluate în această ediţie. În teza sa de doctorat, Nicolae Țațomir porneşte de la ideea potrivit căreia fenomenul complex al criminalității poate fi analizat inclusiv prin intermediul literaturii. Prin urmare, argumentează autorul, literatura, fiind însăşi viaţă, ne arată, alături de «figura» morfologică, «figura psihică» cu procesele ei misterioase, completând fericit pauperele fişe de cazier judiciar, moral, psihologic etc. din diferitele instituţii ale societăţii de tip uman. Structura lucrării urmează, după unele consideraţii generale, două linii principale: criminalitatea în opera creată (criminalitatea în creaţiile populare, în Divina Commedia, în operele unor scriitori precum Shakespeare, Dostoievski, Zola, Caragiale, Rebreanu, Sadoveanu, incluzând și un capitol cu Fişe clinice criminale şi aspecte penitenciare din diferite opere româneşti şi străine) şi criminalitatea în omul creator al operei, realizând şi o panoramă a creatorilor infractori.
Preambul (Tudorel Toader);
Notă asupra ediţiei (Elena Buscă);
Repere bio-bibliografice (prezentare generală și facsimile);
Criminalitatea în literatură.
Teza pentru doctorat în Drept, secţia juridică
prezentată şi susţinută în 17 mai 1947, de Nicolae Ţaţomir:
Prolegomena;
Partea I.
Capitolul I. Generalităţi;
Capitolul II. De la tipul criminal „unic şi incolor” la tipul criminal variu şi pigmentat de viaţă;
Partea a II a.
CRIMINALITATEA ÎN OPERA CREATĂ:
Capitolul I. Criminalitatea în creaţiile populare şi în operele culte vechi;
Capitolul II. Criminalitatea în Divina Commedia;
Capitolul III. Criminalitatea în opera shakespeariană trinitatea criminală genială: Macbeth – Hamlet – Othello:
Subdiviziunea A. Macbeth, criminalul înnăscut;
Subdiviziunea B. Hamlet, criminalul nebun? ;
Subdiviziunea C. Othello, criminalul din pasiune. Cuplul criminal Iago – Othello;
Capitolul IV. Criminalitatea în opera dostoievskiană:
Subdiviziunea A. Crimă şi pedeapsă;
Subdiviziunea B. Amintiri din casa morţilor;
Capitolul V. Criminalitatea în opera tolstoiană:
Subdiviziunea A. Sonata Kreutzer;
Subdiviziunea B. Puterea întunericului;
Capitolul VI. Criminalitatea în opera naturalistă zolistă:
Subdiviziunea A. Bestia umană;
Subdiviziunea B. Thérèse Raquin;
Capitolul VII. Criminalitatea în literatura psihologismului pur:
André Cornélis;
Capitolul VIII. Criminalitatea în opera lui Ion Luca Caragiale. Trinitatea criminală românească: Leiba Zibal, Dragomir, Popa Niţă:
Subdiviziunea A. O făclie de Paşti;
Subdiviziunea B. Năpasta;
Subdiviziunea C. Păcat;
Capitolul IX. Criminalitatea în literatura realismului românesc:
Subdiviziunea A. Ciuleandra;
Subdiviziunea B. Amîndoi;
Capitolul X. Criminalitatea vieţii pastorale, specific dacică:
Baltagul;
Capitolul XI. Fişe clinice criminale şi aspecte penitenciare din diferite opere româneşti şi străine:
Le Rouge et le Noir;
Poarta neagră;
O tragedie de pomină;
Celula no. 13 (şaptezeci şi cinci de nopţi la închisoarea Văcăreşti);
Ion;
Floarea din prăpastie;
Cazul Magheru (Sf. Părere);
Ucigaşul fără voie;
Scrisoarea;
Partea a III a.
CRIMINALITATEA ÎN OMUL CREATOR AL OPEREI:
Capitolul I. Omul de geniu. Degenerescenţe. Infractorul în stil mare. Concluzia sigheleană a imposibilităţii împlinirii unor anumite acţiuni;
Capitolul II. Panorama creatorilor infractori;
Bibliografie ştiinţifică;
Un magister ludi (Constantin Dram)
Nicolae Țațomir (n. 1914, Hârlău – d. 1996, Iaşi), personalitate importantă a vieții intelectuale ieșene, pe o durată de mai multe decenii, a fost avocat în Baroul Iași, magistrat la instanțele din Iași și Constanța, profesor universitar și Decan al Facultății de Drept din Iași (1952-1972). Opera sa juridică cuprinde numeroase studii şi articole din materia dreptului internaţional public. Profesorul Nicolae Țațomir a publicat două cursuri universitare: Curs de drept internațional public (1961) și Drept internațional public (1972). De asemenea, el a îmbrățișat și o longevivă carieră literară, publicând un număr impresionant de volume de versuri, proză, teatru sau eseuri.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe Sociale și Politice (1970), membru al Asociației de Drept internațional de la Haga, membru și președinte al Asociației de Drept Internațional și Relații internaționale, filiala Iași, membru al Uniunii Scriitorilor din România.