Noul spirit al capitalismului

Luc Boltanski, Ève Chiapello

Descriere Sumar Despre autori

Traducere de Aurelia Stoica. În această lucrare fundamentală, sociologii Luc Boltanski și Ève Chiapello sugerează că o abordare actuală a crizei prin care trece critica anticapitalistă ar trebui să înceapă cu o analiză a rădăcinilor ei. Recurgând la o investigare inedită a textelor directoare care au influențat gândirea angajatorilor și au contribuit la o reorganizare a companiilor pe parcursul ultimelor decenii, autorii trasează linia generală a unui nou spirit capitalist. Începând cu mijlocul anilor 1970, capitalismul a renunțat la structura ierarhică fordistă, dezvoltând o formă nouă de organizare, bazată pe conceptul de rețea, care s-a sprijinit pe inițiativa angajatului și pe o relativă autonomie a muncii, dar cu costuri în materie de securitate materială și psihologică. Acest nou spirit al capitalismului a triumfat datorită unei remarcabile recuperări a „criticii artistice” – cea care, după momentul mai 1968, a atacat rolul negativ al capitalismului și birocrației în viața de zi cu zi. „Critica socială”, pe de altă parte, a fost dezarmată de apariția neocapitalismului și a rămas fixată în vechile scheme ale producției ierarhice. Această carte, cu obiective remarcabile, încearcă să pună bazele unei redresări a acestor două direcții critice complementare.

PROLOG Un capitalism regenerat şi o situaţie socială degradată Periclitarea modelului de societate de după război şi deruta ideologică INTRODUCERE GENERALĂ Despre spiritul capitalismului şi despre rolul criticii 1. SPIRITUL CAPITALISMULUI O definiţie minimală a capitalismului Necesitatea unui spirit al capitalismului Din ce este făcut spiritul capitalismului Diferitele stări istorice ale spiritului capitalismului Originea justificărilor încorporate în spiritul capitalismului Cetăţile ca puncte de sprijin normative în elaborarea justificărilor Spiritul capitalismului legitimează şi constrânge procesul de acumulare 2. CAPITALISMUL ŞI CRITICILE SALE Efectele criticii asupra spiritului capitalismului Probe de forţă şi probe legitime Rolul criticii în dinamica probelor Formele istorice ale criticii capitalismului Neîmplinirea criticii Modificările spiritului capitalismului independente de critică PRIMA PARTE Emergenţa unei noi configurări ideologice I. DISCURSUL DE MANAGEMENT AL ANILOR 90 1. SURSELE DE INFORMARE DESPRE SPIRITUL CAPITALISMULUI Literatura de management ca normativitate a capitalismului Texte centrate pe mobilizarea cadrelor 2. EVOLUŢIA PROBLEMATICII MANAGEMENTULUI DIN ANII 60 PÂNĂ ÎN ANII 90 Anii 60: pledoarie pentru conducerea prin obiective Anii 90: către un model al întreprinderii în reţea 3. SCHIMBAREA FORMELOR DE MOBILIZARE Anii 60: stimularea progresului, securitatea carierelor Anii 90: înflorirea personală prin multitudinea de proiecte CONCLUZIE: NOUL MANAGEMENT CA RĂSPUNZÂND UNOR CRITICI II. FORMAREA CETĂŢII PRIN PROIECTE 1. CETATEA PRIN PROIECTE Principiul de evaluare şi ierarhia indivizilor în cetatea prin proiecte Formele de justiţie ale cetăţii prin proiecte Antropologia şi naturalitatea cetăţii prin proiecte 2. ORIGINALITATEA CETĂŢII PRIN PROIECTE În raport cu cetatea inspirată În raport cu cetatea comercială În raport cu cetatea renumelui În raport cu cetatea domestică În raport cu cetatea industrială Specificarea corpusului anilor 90 prin cetatea prin proiecte 3. GENERALIZAREA REPREZENTĂRII ÎN REŢEA Înmulţirea lucrărilor despre reţele Reţeaua: de la ilegitim la legitim Remarci asupra originii lucrărilor despre reţele Naturalizarea reţelelor în ştiinţele sociale CONCLUZIE: SCHIMBĂRILE ADUSE DE NOUL SPIRIT AL CAPITALISMULUI ÎN PLANUL MORALEI Schimbarea raportului cu banul şi cu posesiunile Schimbarea raportului cu munca PARTEA A DOUA Transformările capitalismului şi dezarmarea criticii III. 1968, CRIZA ŞI ÎNNOIREA CAPITALISMULUI 1. ANII CRITICI Asocierea criticii sociale cu critica artistă Dezorganizarea producţiei Revendicările 2. REACŢII ŞI RĂSPUNSURI LA CRITICI Un prim răspuns în termeni de critică socială Un al doilea răspuns în termeni de critică artistă Generaţia 68 la putere: socialiştii şi flexibilitatea CONCLUZIE: ROLUL CRITICII ÎN REÎNNOIREA CAPITALISMULUI IV. DECONSTRUCŢIA LUMII MUNCII 1. DESPRE ÎNTINDEREA TRANSFORMĂRILOR AVUTE ÎN VEDERE Schimbările organizării interne a muncii Transformările reţelei productive 2. TRANSFORMĂRILE MUNCII Precarizarea locului de muncă Dualizarea statutului de salariat Rezultatul unui proces de selecţie/excludere Reducerea protecţiei muncitorilor şi reculul social Mărirea intensităţii muncii la salariu egal Transferarea asupra statului a costurilor muncii V. SLĂBIREA APĂRĂRII DIN DOMENIUL MUNCII 1. DESINDICALIZAREA Amploarea desindicalizării Represiunea antisindicală Restructurările ca sursă a desindicalizării Evitarea sindicatelor de către management Ambiguitatea paralizantă a noilor dispozitive Efectele neprevăzute ale iniţiativelor legislative Sindicalismul victimă semi-aceptantă a criticii artiste Funcţionări sindicale defavorabile sindicalizării 2. CONTESTAREA CLASELOR SOCIALE Reprezentarea societăţii ca ansamblu de clase sociale în cadrul unui stat-naţiune Criza modelului claselor sociale Rolul deplasărilor capitalismului în procesul de deconstrucţie a claselor sociale Efectul a contestării claselor sociale asupra criticii Efectul decategorizăriiasupra probelor muncii 3. EFECTELE DEPLASĂRILOR ASUPRA PROBELOR INSTITUITE Rolul categorizării în orientareaprobelor spre justiţie Deplasări şi decategorizare: de la proba de mărime la proba de forţă Identificarea noilor probe şi reconstituirea unor categorii de evaluare CONCLUZIE: SFÂRŞITUL CRITICII ? PARTEA A TREIA Noul spirit al capitalismului şi noile forme ale criticii VI. REÎNNOIREA CRITICII SOCIALE 1. TREZIREA CRITICII SOCIALE: DE LA EXCLUDERE LA EXPLOATARE Clase sociale în excludere Acţiunea umanitară Noile mişcări sociale Dificultăţile excluderii ca noţiune critică Comportamentele egoiste într-o lume conexionistă Exploatarea într-o lume în reţea Exploatarea celor imobili de către mobili supusă la probă 2. SPRE DISPOZITIVE DE JUSTIŢIE CONEXIONISTE ? Elementele unei gramatici generale a exploatării Condiţiile unei instaurări a cetăţii prin proiecte Vedere de ansamblu asupra propunerilor pentru reducerea exploatării conexioniste Noi cadre pentru a inventaria contribuţiile Spre reguli mai juste de remunerare Spre egalitatea de şanse de mobilitate CONCLUZIE: LOCUL DREPTULUI VII. LA PROBA CRITICII ARTISTE 1. MANIFESTĂRILE UNEI NELINIŞTI Anomia într-o lume conexionistă Indicatorii de anomie astăzi 2. CARE ELIBERARE ? Eliberarea oferită de primul spirit al capitalismului Critica capitalismului ca factor de eliberare De la al doilea spirit al capitalismului la forma sa actuală Autorealizare impusă şi noi forme de oprimare Cele două sensuri ale termenului de „eliberare” pe care mizează recuperarea sa de către capitalism 3. CARE AUTENTICITATE ? Critica inautenticităţii asociată celui de-al doilea spirit al capitalismului: o critică a masificării Mercantizarea diferenţei ca răspuns al capitalismului Eşecurile mercantizării autenticului şi întoarcerea neliniştii Suspiciunea asupra obiectelor: exemplul eco-produselor O nouă cerere de autenticitate: critica fabricatului 4. NEUTRALIZAREA CRITICII INAUTENTICITĂŢII ŞI EFECTELE SALE PERTURBANTE Descalificarea căutării autenticităţii Neliniştea privind relaţiile: între prietenie şi afaceri Neomanagementul şi denunţările manipulării A fi cineva şi a fi flexibil Cetatea prin proiecte şi redefinirea mercantizabilului CONCLUZIE: O RELANSARE A CRITICII ARTISTE ? Securitatea ca factor de eliberare Limitarea sferei comerciale CONCLUZIE Forţa criticii 1. AXIOMATICA MODELULUI DE SCHIMBARE 592 1. Capitalismul are nevoie de un spirit pentru a angaja persoanele care sunt necesare producţiei şi mersului afacerilor 2. Spiritul capitalismului trebuie, pentru a fi mobilizator, să încorporeze o dimensiune morală. 3. Capitalismul trebuie, pentru a se menţine, să stimuleze şi să frâneze totodată insaţiabilitatea 4. Spiritul capitalismului nu poate fi redus la o ideologie în sensul unei iluzii fără efect asupra evenimentelor lumii 5. Capitalismul are o tendinţă perpetuă de a se transforma 6. Operatorul principal de creaţie şi de transformare a spiritului capitalismului este critica (voice) 7. Sub anumite condiţii critica poate fi ea însăşi unul din factorii de schimbare ai capitalismului (şi numai a spiritului său) 8. Critica îşi trage energia din sursele de indignare 2. ETAPELE SCHIMBĂRII SPIRITULUI CAPITALISMULUI Critica în regim de acord asupra probelor importante Tensiunea probelor instituite sub efectul criticii Deplasările şi evitarea probelor instabile Deplasările îşi găsesc primele elemente de legitimitate mizând pe diferenţiale între forţele critice Neutralizarea criticii probelor instituite sub efectul deplasărilor Reluarea acumulării şi restructurarea capitalismului Efectele distructive ale deplasărilor şi punerea în pericol a capitalismului însuşi Rolul criticii în identificarea pericolelor Relansarea criticii Construirea unor noi dispozitive de justiţie Formarea cetăţilor POST-SCRIPTUM Sociologia împotriva fatalismelor APENDICE ANEXA 1. CARACTERISTICILE TEXTELOR DE MANAGEMENT UTILIZATE ANEXA 2. LISTA TEXTELOR-SURSĂ A CORPUSURILOR DE MANAGEMENT ANEXA 3. IMAGINEA STATISTICĂ A TEXTELOR DE MANAGEMENT ANEXA 4. PREZENŢA RELATIVĂ A DIFERITELOR „CETĂŢI” ÎN CELE DOUĂ CORPUSURI

Luc Boltanski (n. 1940) este unul dintre cei mai importanți sociologi francezi contemporani. Director de studii la École des hautes études en sciences sociales (EHESS), este cofondator, în 1984, al Grupului de sociologie politică și morală (GSPM), alături de Laurent Thévenot, împreună cu care va iniția un curent pragmatic, numit „economia grandorii” sau „sociologia regimurilor de acțiune”. Este autorul a numeroase lucrări, printre care: Prime éducation et morale de classe, Paris, EHESS, 1969; Les cadres. La formation d'un groupe social, Paris, éditions de Minuit, 1982; L'Amour et la justice comme compétences. Trois essais de sociologie de l'action, Paris, Métaillé, 1990; De la justification. Les économies de la grandeur (coautor Laurent Thévenot), Paris, Gallimard, 1991; La Condition fœtale. Une sociologie de l'avortement et de l'engendrement, Gallimard, „NRF essais”, 2004.
Ève Chiapello (n. 1965) este director de studii la École des hautes études en sciences sociales (EHESS), după ce a fost profesor la departamentul de contabilitate și controlul gestiunii al grupului HEC-Paris. Este doctor în Științele gestiunii, specializată în management și sociologie. Între temele care au făcut obiectul preocupărilor sale de cercetare se numără „managementul organizațiilor culturale”, „cadrele, conducătorii și transformarea capitalismului”, „sociologia formelor contabile” și „studiul ideologiilor dominante din sfera economică”.