Descriere
Sumar
Despre autori
Deși completează volumul Timpul, obiectul, povestirea. Decoruri interioare în literatura autobiografică, cartea de față nu e arondată acelorași abordări paseiste, ale lucrurilor ieșite din uz. Inadaptații, scandalagiii și dezagreabilii unei epoci conservă și ei obiectele. Este adevărat, într-un stil adesea nonconformist, dar cu o investiție afectivă deloc neglijabilă. Sunt lucruri care traversează deceniile și datorită „incomozilor” memorialisticii; pentru că nostalgiile nu se nasc numai dintr-o cumsecădenie boantă, la fel de valoroasă fiind și o călimară dată de perete. Ipoteza de lucru a volumului Confesiuni, vestigii temporalități este următoarea: înaintea vestigiilor, ar trebui să apărăm oamenii ce se redescoperă în ele. Căci marele nostru patrimoniu este individualitatea acestor semeni; construită, deseori, în jurul unor artefacte cărora „refuzații” le conferă o voce inconfundabilă. Astfel, ei prelungesc trecutul din care aceste rămășițe tot vin, ținând în loc prezentul care tot pleacă. Mai important decât obiectul este memoria cuiva, amintirea pentru care el există într-un fel anume. Or, dacă individul se pierde, obiectul n-o să se mai destăinuie tot mai puținilor curioși. Autobiograful donează lucrurilor ceva de preț: „oxigenul” subzistenței lui narative, antidotul rezistenței sale temporale; în așa fel încât vechiturile nu vor rata, poate, co-prezența în istorisirile câtorva contemporani, participanți la o aceeași sensibilitate.
Cartea semnată de Andi Mihalache este realmente încântătoare, te atrage mai mult decât poți bănui la primele pagini. Anunță o manieră de a scrie cu adevărat distinctă: cultivată și erudită – fără să devină pur livrescă, dezinvoltă și densă, cu idei care, deși ating uneori altitudini speculative, își află imediat carnația vie, starea lor întrupată. Revine constant în fața ochilor felul neașteptat în care memoria, timpul trăit și lumea incertă a vieții ne probează clipă de clipă pe fiecare dintre noi. Ceea ce autorul aduce mereu în discuție – bunăoară, fluxul intim al temporalității, niveluri imprevizibile ale narațiunii și ale sinelui, relația dintre memorie și imaginație, inserția profundă a ficțiunii în materia celor reale – se conjugă într-un scenariu viu și dramatic, în accepțiunea literară a cuvântului. Sunt absolut remarcabile tonul confesiv și reflecția liberă, ritmul alert al frazei și, în același timp, aerul ei ușor meditativ, interogația cu privire la sine și la imaginea unei lumi în continuă refacere. (prof.univ.dr. Ștefan Afloroaei, Membru Corespondent al Academiei Române)
Ficțiunea, un adevăr în lucru?;
Viață la preț redus;
Micul eu însumi;
Regimurile obiectualizării;
Semantica locuitului;
Muzeul regăsirilor de sine;
Trecutul întârzie iar;
All Our Yesterdays
Prezenturi de ocazie;
Și sfârșitul reîncepe;
Cum stau lucrurile;
Ulteriori nouă înșine;
Timpu-i o secundă veche;
Nu-s amintiri pe chipul acesta;
Și sunt al meu de-acum;
Nostalgiile, scurt inventar;
Vechimea nu își ia concediu; Résumé; Abstract
Andi Mihalache (n. 1972, Botoșani) este cercetător în Departamentul de Istoria Culturii din cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi. De asemenea, este redactor-șef adjunct al Anuarului aceleiași instituții și conferențiar asociat al Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Domenii de interes: istoria istoriografiei și a culturilor istorice; istoria comunismului; istoria conștiinței patrimoniale; antropologia obiectelor și a imaginii; memoria autobiografică. În 2001, şi-a susţinut teza de doctorat Discurs istoric și ideologie în România „democrației populare” (1948-1965), publicată doi mai târziu, sub titlul Istorie şi practici discursive în România „democraţiei populare”, 1948-1965. În 2005, lucrarea primește Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române. Valorificând două burse Fritz Thyssen ale Fundaţiei Alexander von Humboldt, a mai publicat alte trei cărţi: Pe urmele lui Marx. Studii despre comunism şi consecinţele sale (2005), Mănuşi albe, mănuşi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei Hohenzollern (2007) și Contribuții la istoria ideii de patrimoniu. Surse, evoluții, interpretări (2014). Iar în urma participării la proiectul Remembering Communism: Methodological and Practical Issues of Approaching the Recent Past in Eastern Europe, coordonat de Maria Todorova (Universitatea Illinois at Urbana-Champaign, SUA) și Stefan Tröbst (Universitatea din Leipzig, Germania), publică volumul Timpul, obiectul, povestirea. Decoruri interioare în literatura autobiografică (2017). Tot în 2017, își tipărește notele de curs sub titlul Trecutul ca text: idei, tendințe, controverse. În anul următor, propune cititorilor săi o altă abordare, axată pe studiul documentelor de arhivă: Idem et Ipse. Centralism și localism în proiectele muzeale din La Belle Époque. Din tomurile coordonate amintim cele realizate în colaborare cu Adrian Cioflâncă ( In medias res. Studii de istorie culturală, 2008, şi ( Istoria recentă altfel. Perspective culturale, 2013), cu Alexandru Istrate ( Romantism şi modernitate. Atitudini, reevaluări, polemici, 2009) și cu Silvia Marin-Barutcieff ( De la fictiv la real. Imaginea, imaginarul, imagologia, 2010).
