Idem et Ipse. Centralism și localism în proiectele muzeale din La Belle Époque

Andi Mihalache

Descriere Sumar Despre autori

Cartea are în centrul atenției dezvoltarea muzeologiei românești la cumpăna secolelor XIX-XX, evidențiind inițiativele intelectuale și civice care au contribuit la crearea, în condiții grele, a unei rețele de muzee pe întreg cuprinsul țării. Autorul prezintă acest fenomen într-un cadru mai larg, al dezvoltării tuturor științelor ce contribuiau la geneza unor colecții arheologice, etnografice, geologice sau artistice. În paginile de față, se recunosc meritele unor personalități din variate domenii, dar și strădaniile unor filantropi, primari, învățători, preoți. Cu toate că nu a existat un plan dinainte stabilit, numeroase proiecte locale au vizat atunci colectarea și salvarea unor vestigii care, altminteri, ar fi dispărut. Acei entuziaști ai Belle Époque-ului ne-au pus astfel la dispoziție surse de informare inestimabile, în temeiul cărora ne studiem și astăzi trecutul.

Periplu istoriografic; Dilemele părinților fondatori; Particularisme locale, construcții muzeale; Tensiuni la Marea Neagră; Localismul: ideal, realitate, demagogie; Un sinonim pentru trecut: provincial; Paradoxul moldav; Fiecare cu adevărul lui

Andi Mihalache (n. 1972, Botoșani) este cercetător în Departamentul de istoria culturii din cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi și conferențiar asociat la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. De asemenea, este redactor-șef adjunct al Anuarului aceleiași instituții. Domenii de interes: istoria istoriografiei și a culturilor istorice; istoria comunismului; istoria conștiinței patrimoniale; antropologia obiectelor și a imaginii; memoria autobiografică. În 2001, şi-a susţinut teza de doctorat teza Discurs istoric şi ideologie în România „democraţiei-populare”, publicată doi ani mai târziu, sub titlul Istorie şi practici discursive în România «democraţiei populare», 1948-1965. În 2005, lucrarea este premiată de Academia Română. Valorificând două burse Fritz Thyssen ale Fundaţiei Alexander von Humboldt, a mai publicat alte trei cărţi: Pe urmele lui Marx. Studii despre comunism şi consecinţele sale (2005), Mănuşi albe, mănuşi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei Hohenzollern (2007) și Contribuţii la istoria ideii de patrimoniu. Surse, evoluţii, interpretări (2014). Iar în urma participării la proiectul Remembering Communism: Methodological and Practical Issues of Approaching the Recent Past in Eastern Europe, coordonat de Maria Todorova (Universitatea Illinois at Urbana-Champaign, SUA) și Stefan Tröbst (Universitatea din Leipzig, Germania), publică volumul Timpul, obiectul, povestirea. Decoruri interioare în literatura autobiografică (2017). Tot în 2017, își tipărește notele de curs sub titlul Trecutul ca text: idei, tendințe, controverse. Din tomurile coordonate amintim cele realizate în colaborare cu Adrian Cioflâncă ( In medias res. Studii de istorie culturală, 2008, și Istoria recentă altfel. Perspective culturale, 2013), cu Alexandru Istrate ( Romantism şi modernitate. Atitudini, reevaluări, polemici, 2009) și cu Silvia Marin-Barutcieff ( De la fictiv la real. Imaginea, imaginarul, imagologia, 2010).