Descriere
Sumar
Despre autori
Ediție bilingvă.
Ediție îngrijită de Florin Crîșmăreanu.
Traducere de Emanuel Grosu.
Studiu introductiv, note și comentarii de Florin Crîșmăreanu și Emanuel Grosu.
Volumul de față oferă prima traducere în limba română a textului epistolei lui Dungalus despre cele două eclipse de Soare care au avut loc în anul 810. De altfel, deși analizată de-a lungul timpului (mai ales în comparație cu textul macrobian din care se inspiră abundent), ea nu a mai fost tradusă decât în italiană (versiune cu mici inexactități) de Paolo Zanna. Intenția noastră a fost aceea de a oferi astfel, printr-un exemplu concret, o imagine a cunoștințelor de astronomie din perioada carolingiană.
Pentru a dovedi raționalitatea matematică a celor două eclipse de Soare din 810, Dungalus se inspiră abundent din celebrul Comentariu la „Visul lui Scipio” al lui Macrobius. Fără să amintească nimic de modelul alegoric al universului promovat în patristică de la Clement Alexandrinul la Cosma Indicopleustes, epistola arată că în ambientul carolingian se revenise pe deplin la cunoștințele astronomice ale lumii greco-romane, confirmare a faptului că ne aflăm în miezul primei Renașteri europene. Textul poate fi citit și ca reacție la adresa unei superstiții deosebit de rezistente: periodicitatea predictibilă a fenomenelor astronomice infirmă asocierea acestora cu evenimente din viața de zi cu zi.
Abrevieri (Florin Crîșmăreanu);
Notă asupra ediției (Florin Crîșmăreanu, Emanuel Grosu);
Tabel cronologic (Florin Crîșmăreanu, Emanuel Grosu);
Studiu introductiv;
I. Dunghalus praecipuus Scottorum (Florin Crîșmăreanu):
I.1. Elemente despre viața și activitatea lui Dungalus;
I.2. Scurte clarificări istorice cu privire la schimburile culturale între
bizantini și carolingieni;
I.2.1. Încercare de identificare a episcopului constantinopolitan
din Epistola de duplici solis eclipsi anno 810;
I.3. Dungalus, siderum cursus și înlăturarea superstiției;
II. Recursul la știință împotriva superstiției – o posibilă cheie de lectură a
epistolei? (Emanuel Grosu):
Dungalus reclusus S. Dyonisii Parisiensis
Carolo I imperatori exponit secundum Macrobium de solis
defectione anno 810 bis facta;
Dungalus Reclusus de la Saint‐Denis din Paris îi prezintă lui
Carol I, urmându‐l pe Macrobius, eclipsa de Soare
care s‐a petrecut de două ori în anul 810;
Note și comentarii (Florin Crîșmăreanu, Emanuel Grosu);
Addenda (Emanuel Grosu);
Annales regni Francorum;
Analele regatului francilor;
Note și comentarii;
Bibliografie (Florin Crîșmăreanu, Emanuel Grosu);
Imagini;
Glosar (Emanuel Grosu);
Indici (Florin Crîșmăreanu)
Dungalus Reclusus a fost un monah erudit, de origine irlandeză, educat la celebra mănăstire din Bangor. Nu se știe cu exactitate când trece Canalul Mânecii, însă după moartea lui Alcuin (804) devine foarte apreciat de Carol cel Mare pentru cunoștințele sale de astronomie şi cosmologie. Pentru o perioadă, a fost abate al Mănăstirii Saint-Denis. Sub numele său s-au păstrat doar câteva scrieri, iar dintre acestea mai cunoscută este Scrisoarea către Carol cel Mare despre cele două eclipse de Soare din anul 810, tradusă în paginile acestui volum.
Despre editorii prezentului volum:
Florin Crîşmăreanu (n. 1977, Hârlău) este doctor în filosofie (Université François
Rabelais, Tours şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) cu teza în cotutelă
internaţională „Le concept de métaphysique chez Francisco Suarez. De
l’analogia entis à l’univocité de l’être” (2009). În prezent, este cercetător
ştiinţific la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Din noiembrie 2017
este abilitat pentru a conduce teze de doctorat în domeniul Filosofie. A
publicat volumele: Contranote filosofice (2010); Théologie et métaphysique
chez Francisco Suarez (2011); Metafizică şi teologie la Francisco Suarez (2011); Analogie şi hristologie. Studii dionisiene şi maximiene, (2015); Guillaume de Saint-Thierry, De contemplando Deo ‒ Despre contemplarea lui Dumnezeu (ediţie bilingvă, 2014); Fredegisus, De substantia nihili et tenebrarum – Despre substanţa nimicului şi a întunericului (ediţie bilingvă, 2015); Maxim Mărturisitorul: studii și traduceri (2016); Quae videntur omnia cruce egent. Études philosophiques et théologiques (2018), Natură și ierarhie. Metamorfoze și (dis)continuități (2020, editor, împreună cu Cristian Moisuc). Domeniile sale de interes sunt teologia patristică, filosofia scolastică, doctrina analogiei.
Emanuel Grosu (n. 1968, Bacău) doctor în Filologie Clasică (din 2011), este cercetător în cadrul Departamentul Interdisciplinar Socio-Uman de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Traduceri și ediții filologice: Anselm de Canterbury, De ce s-a făcut Dumnezeu om (Polirom, 1997); Marco Polo, Cartea lui Marco Polo, zis și Milionul, cetățean al Veneției, în care se istorisesc minunățiile lumii (Humanitas, 2004); Toma d’Aquino, Summa Theologica, I, qq. 27-34 (Polirom, 2009); Paulus Diaconus, Istoria longobarzilor (Polirom, 2011); Toma d’Aquino, Summa Theologica, III, qq. 51-60 (Polirom, 2016), Anonim (sec. IX-X), Navigatio Sancti Brendani Abbatis (2018). Coeditor al volumelor conferințelor „Perspectives in Humanities and Social Sciences”: Perspectives in Humanities and Social Sciences: Keys at Interdisciplinarity, 2014, From Manuscript to E-Book, 2016, Figures of Migration, 2016, Revolutions. The Archeology of Change, 2018 și Exploring the Digital Turn (2019), publicate la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
