Descriere
Sumar
Despre autori
«Timpul, obiectul, povestirea este o carte valoroasă, care aduce o contribuție consistentă domeniului istoriei culturale. Studiind tratamentul memoriei începând din secolul XIX, apoi în interbelic, în comunism și până în epoca actuală, Andi Mihalache răspunde unor preocupări și neliniști foarte contemporane, indicând semnele unei „uriașe ofensive de reconectare la trecuturi comode ori pitorești” în prezentul imediat. Din acest punct de vedere, cartea sa se află în avangarda unui val de cercetări academice europene, alături, spre exemplu, de lucrarea din 2007 a Aleidei Assmann, Geschichte im Gedächtnis, sau de Remembering Communism, volumul îngrijit în 2014 de Maria Todorova, care îl numără, de altfel, printre contributori și pe cercetătorul ieșean. Dacă prima parte a cărții se ocupă cu precădere de istoricitatea amintirilor și de prezentificarea istoriei în obiecte, partea a doua a cărții focalizează asupra unor grupuri de texte selectate tematic, care identifică recurența unor comportamente asociate mai mult vârstelor. Astfel, ea oferă fiziologii ale oglinzii, ceasului, copilăriei, covorului, talciocului, dedică pagini interesante amintirilor din comunism ale copiilor din postcomunism sau face „metafizica ungherului”, identificând spații ale intimității, pe care doar nararea le pretează circulației sociale, facilitând, prin lectură, socializarea acestor experiențe private. Trebuie să subliniez calitatea (inclusiv literară) a reflecției pe care o propune Andi Mihalache în cartea sa.»
(Doris Mironescu)
ISTORIA SE RETRAGE ÎN OBIECTE: Rememorări și narativizări; Diminutivul, retrospecția, patrimoniul; De rerum fabula; Migrația obiectelor și talciocul-muzeu; Gusturi, arte, politici; Către o civilizație a surogatelor; Artefactul, de la comerț la ideologie; Înainte și după comunism; AMINTIRILE ÎȘI CAUTĂ O VÂRSTĂ:
Casa din oglindă; Fuga din arhetip; Ego scriptor; Dând ceasul înapoi; Cine a copilărit în locul nostru?; Memoria ne duce cu preșul; A fi absenți în multe feluri; „Eu desenam povești…”; Biografii de refugiu; Jucării în salopetă; Metafizica ungherului; Sertarizarea privirii; Vise din amintiri. Sau invers?; Copilăria îmbătrânește și ea; TRECUTUL ARE VIITOR?
Andi Mihalache (n. 1972, Botoșani) este cercetător în cadrul departamentului de istoria culturii din Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi și redactor-șef adjunct al Anuarului aceleiași instituții. Doctor în istorie cu teza Discurs istoric şi ideologie în România „democraţiei-populare” (2001), publicată doi mai târziu, sub titlul Istorie şi practici discursive în România «democraţiei populare», 1948-1965. În 2005, lucrarea este premiată de Academia Română. Valorificând două burse Fritz Thyssen ale Fundaţiei Alexander von Humboldt, a mai publicat alte trei cărţi: Pe urmele lui Marx. Studii despre comunism şi consecinţele sale (2005), Mănuşi albe, mănuşi negre. Cultul eroilor în vremea dinastiei Hohenzollern (2007) și Contribuţii la istoria ideii de patrimoniu. Surse, evoluţii, interpretări (2014). Dintre volumele editate, le amintim pe cele realizate în colaborare cu Adrian Cioflâncă ( In medias res. Studii de istorie culturală, 2008 şi Istoria recentă altfel. Perspective culturale, 2013), cu Alexandru Istrate ( Romantism şi modernitate. Atitudini, reevaluări, polemici, 2009) şi cu Silvia Marin-Barutcieff ( De la fictiv la real. Imaginea, imaginarul, imagologia, 2010).
