Gogol şi Dostoievski. Între arhetipuri şi filonul creştin de creaţie

Călin-Horia Bârleanu

Descriere Sumar Despre autori

Personalitatea acestor doi scriitori, Gogol şi Dostoievski, a rămas legată, pe bună dreptate, de o operă care a atras nenumăraţi cititori şi critici, dar care a provocat şi rezistenţe, pentru a folosi terminologia psihanalitică. Lumea din spatele lumii descrise de primul nivel al textului cere o lectură din care spiritul analitic şi energia interogativă nu pot lipsi.
În lucrarea de faţă, sunt urmărite valenţele arhetipale ale spaţiului care sugerează asumarea unui orizont simbolic şi plasarea lui în relaţie ombilicală cu destinul eroilor proiectaţi. Textele evocate, cu o singură excepţie, propun prototipuri umane marcate sau, mai degrabă, stigmatizate de absenţa contactului uman veritabil. Gogol a păşit primul pe o cale simbolică, care are mai multe elemente în comun cu activitatea onirică decât cu realitatea în care a rămas ancorat totuşi şi la care s-a raportat permanent în operele sale, încercând s-o „îndrepte” prin dezvăluirea tuturor resorturilor care o descriu adesea ca alienantă. În opera lui Dostoievski, găsim acelaşi filon moral şi creştin, asumat însă din perspectiva omului care s-a rătăcit prin cotloanele instinctualităţii şi ale impulsului, a omului pus faţă în faţă cu moartea şi cu o nedreptate pe care a fost nevoit să o accepte.

În loc de introducere, despre formele frigului; I. Dostoievski: destin, rațiune și impuls; II. Gogol și germenii unei creații universale: II.1. Taras Bulba – un altfel de Totem și tabu; II.2. Gogol și Dostoievski: intuiții în psihologia socială; II.3. Alteritatea în imaginarul creștin de creație; II.4. Thanatos și de-dublare. Arhetipul matern; II.5. Arhetipul pâinii. Sincronicitate jungiană sau conceptul de destin tragic; II.6. Valențe ale arhetipului matern; II.7. Imaginarul creator sub semnul sacrificiului; II.8. Poetica unei metamorfoze. Re-nașterea unui Golem; II.9. Estetica morții în registrul creștin; III. Psihobiografia imaginarului patern la Gogol și Dostoievski: III.1. Problema numelui și a ne-numirii; III.2. Arhetipul umbrei; IV. Mantaua – alienare și hipersensibilitate: IV.1. Un alt mod de inițiere în proxemică; IV.2. Arhetipul trickster-ului și atracția existenței mecanice; IV.3. Elemente arhetipale ale spațiului. Haina ca mască; IV.4. Acțiuni simbolice. Gunoi și murdărie în Mantaua; IV.5. Grupul social ca personaj; IV.6. Literatura testelor proiective; IV.7. Universalitatea unui simbol: calea rătăcită; IV.8. Gogol, Dostoievski, Kafka; IV.9. Banalul fantasticului; V. Oniric și dimensiune latentă la Gogol și Dostoievski V. 1. O parte din întreg; V. 2. Cealaltă parte – viciul oglinzii; VI. Simbolul băuturii sacre şi arhetipul pâinii la Dostoievski

Călin Horia Bârleanu (n. 1982, Iași) este lector universitar doctor la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Departamentul de Limbă şi Literatură Română și Științele Comunicării). După studiile universitare de licenţă în filologie (Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, 2005) şi în psiho¬logie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008), a absolvit masteratele Comuni¬care și Relații Publice și Literatura Română Postbelică (Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava), iar în anul 2009 devine doctor în filologie al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, cu teza Mircea Cărtărescu. Universul motivelor obsedante. La Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a mai publicat, în anul 2019, cartea Strigătul lui Benjy. Contribuții asupra tipologiei idiotului în literature.